Ceva vechi, ceva nou… sub cerul albastru

„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece”
(Glossa, Mihai Eminescu)
Clădirea Cazinoului din Constanta, 2012, înainte de renovare

Clădirea Cazinoului din Constanta, 2012, înainte de renovare

Un simbol al Constanței , inaugurat în august 1910, Cazinoul este istorie.

Îl știu de când eram mică, zburdam adesea, alături de părinți, pe faleza Cazinoului. Mai trâziu, a devenit oază de evadare, „de chiul”, de la orele plictisotoare din liceu. Plimbări sub briza mării, cu sărutări tandre, o alta etapă, la care tot el, martor mi-a fost.

Prezentul ne prinde agale la pas, cu aparatul de fotografiat, el vedetă, sub lumini calde, eu fotograful însetat de cadre multe, la fel de zburdalnică și îndrăgostită.

Exact ca și amintirile , valurile ce inundă țărmul , poartă cu ele misterele gândurilor.

Stau închise în cutii bine ferecate, ca izbindu-se de stabilopozi, să elibereze când și când, câte-o emoție trăită în alt timp.

Zâmbești, și treci mai departe , sau poate că te lasi pierdut pentru câteva clipe în curenții timpului …

← Articolul precedent

Articolul următor →

1 Comment

  1. Un simbol al Constantei. O arhitectura deosebita. Sper sa`l apuc in viata asta renovat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 − 8 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuând utilizarea acestui website acceptați folosirea de cookies. Detalii

Website-ul mihaela-iordan.com utilizează cookies.

Cookie-urile proprii și ale terților (Google, Facebook, Twitter) sunt folosite pentru a furniza vizitatorilor o experiență îmbunătățită de navigare și servicii adaptate interesului fiecăruia.

Închide