Vernisaj SFR - ediția a II-a

Salonul Fotografului Român – ediția a II-a, sala de expoziții Constantin Brâncuși din cadrul Palatului Parlamentului, București, România.

Încep aceste rânduri mulțumindu-i organizatorului evenimentului, dl. Marcel Eremia.

Sunt oameni care preferă să rămână în spatele camerelor, în umbră, căutând zâmbetele celorlalți, bucurându-se bucurându-i pe alții. Mă înclin!

„Drumul spre celebritate” așa cum l-am numit eu, în glumă, acum câteva zile, s-a materializat.

Am plecat spre București cu trenul, mijlocul meu preferat de transport.

Peripeții cu vagonul corect, numerotarea lor și alte chestii de organizare/orientare. Cornel știe?!

Drumul a fost plăcut până la Ciulnița, când am fost anunțați că s-a defectat osia locomotivei și că va trebui să aștepăm o altă locomotivă… Nu mai zic nimic, trecem cu vederea.

În București, exact în gară, ningea ca-n poveste.

Am luat apoi al doilea mijloc de transport preferat de mine, metroul.

Când am coborât, ploua.

Cazare la Studio 2 – Bulevardul Regina Elisabeta nr. 23, o garsonieră plăcută, mai ales datorită poziționării, aproape de Centrul Vechi, Lipscani.

Ne-am întâlnit cu colegii de școală la magazinul de jucării.

Că am adus vorba de școală, mulțumesc dl. Florin State, pentru că ne sprijiniți în drumul nostru, chiar și acum după ce am terminat cursul de artă fotografică, la GMB Computers Constanța.

Ne-am benoclat la propriu și la figurat la jucăriile foto, a pus ochii și pe o posibilă achiziție, în viitorul apropiat, un mirrorless ce m-ar coafa perfect. Dar cireașa de pe tort a fost când am zărit mega tunul, un obiectiv super-tele (200-500mm). Iubitoare de natură și wild-life, îmi și imaginam o scenă prin sălbăticii. Am fost invitați să-l testăm, și bineînțeles, au urmat exclamații de genul: waa, uau, mamaaa etc.

Am plecat apoi, cu gașca la o tură foto prin centrul vechi, în ciuda vremii care nu prea a ținut cu noi.

Ne-am cronometrat, astfel încât, la 18 eram deja la vernisaj, în sala de expoziție Constantin Brâncuși din cadrul Palatului Parlamentului.

O sală plină cu povești… fiecare fotografie are povestea ei.

Mi-am delectat privirea, și la final mi-am zis că e ok, se poate. Suntem pe drumul cel bun.

Nivelul, am zis eu, este unul mediu, dar cu muncă și pasiune se poate și mai mult.

Suntem absolvenți, nu profesioniști… sau cel puțin eu așa mă consider. Și sincer, nici nu tânjesc după apelative, important este să creez ceva frumos, să încânte simțurile. Și dacă fac asta cu pasiune, sunt sigură că rezulatatele nu vor întârzia să apară.

Am avut ocazia să revăd o prietenă dragă – muțumim Adina – și te rog nu renunța la aparatul foto, chiar dacă ai atât de multe pe cap, sunt sigură că îți poți găsi timp și pentru fotografie.

Am mai rămas o zi în capitală, am colindat prin Cișmigiu, lacul era golit de apă – nu știu de ce – am zărit o ciocănitoare, și am admirat ghioceii proaspeți răsăriți.

Am trecut și pe la o celebră librărie, am tras câteva cadre în interior și mi-am luat o amintire în ton cu pasiunea mea.

Drumul spre casă s-a încheiat cum a început, peripeții cu vagonul corect, numerotarea lor, și alte chestii de organizare/orientare. Cornel știe?!

Am plecat mulțumită de la acest eveniment, cu speranța că fotografia mea a încântat măcar o pereche de ochi, că a trezit un simț și o simțire.